Băjenaru Radu. Sfârşitul bronzului timpuriu în regiunea dintre Carpaţi şi Dunăre

Cluj-Napoca: Editura Argonaut, 2014. — 340 p., 86 fig., 68 pl., 11 hărţi.Lucrarea cuprinde un număr de 271 pagini structurate în 13 capitole, o anexăcu 170 de date radiocarbon, 60 de grafice, 60 de planşe, 229 de figuri şi 7 hărţi. Deşi în titlu apare formularea Sfârşitul bronzului timpuriu, segmentul cronologic pe care l-am discutat cuprinde atât întreaga evoluţie a culturii Glina, cât şi etapa imediat următoare, până la apariţia culturilor „clasice” ale epocii bronzului (Verbicioara, Tei şi Monteoru), inclusiv ceea ce se consideră a fi prima fază din evoluţia acestor ultime trei culturi. Din punct de vedere geografic, prin regiunea dintre Carpaţi şi Dunăre înţelegeam iniţial aria de răspândire a culturii Glina. Lărgirea cadrului cronologic al lucrării a impus şi lărgirea spaţiului geografic. Graniţa vestică a ariei discutate este reprezentată de Porţile de Fier. Limita esticăeste dată de o linie imaginară care, de la nord la sud, leagă cursul Buzăului de râul Mostiştea. Limita sudică este reprezentată de către Dunăre, în timp ce limita nordică este dată de culmile Carpaţilor Meridionali între Porţile de Fier şi defileul Oltului şi de către bazinul superior al Oltului către est. Astfel, am luat în discuţie evoluţia culturală pentru ceea ce în mod tradiţional se consideră a fi bronzul timpuriu şi începutul bronzului mijlociu în bazinul Jiului, aproape întreg bazinul Oltului, bazinul Argeşului, bazinul superior şi mijlociu al Ialomiţei şi bazinul superior al Buzăului. Toate acestea constituie o reţea hidrografică orientată NV-SE ce uneşte zone cu un relief foarte variat şi care este legată de Dunăre în care se şi varsă.